În epoca Daciei romane, oraşul se numea Pelendava. Prin aşezarea sa geografică la nordul câmpiei Olteniei, pe malurile Jiului, Craiova a întreţinut legături istorice privilegiate cu Transilvania, dar şi cu ţările de la sudul Dunării, până la coasta dalmată şi Italia.

Începând cu secolul al XIV-lea, Craiova s-a dezvoltat graţie „banilor”, mari demnitari ai Valahiei, provenind din rândurile marilor boieri pământeni, oraşul fiind cunoscut ca „cetatea banilor”. Reprezentant al voievodului Valahiei în Oltenia, „banul” avea atribuţii juridice şi militare importante, comparabile cu acelea ale domnitorului, pe care îl putea înlocui în absenţa sa. Dispunând de forţe militare proprii, formate din ţărani liberi şi din mercenari, „banii” deţineau întinse moşii în afara oraşului. Puterea lor a atins apogeul între 1486 şi 1569, prin familiile Craioveştilor şi ale Buzeştilor. Cei mai renumiţi „bani” au fost Radu cel Mare, la sfârşitul secolului al XV-lea şi Mihai Viteazul, la sfârşitul secolului al XVI-lea. 
 
Influenţa politică a banilor şi a familiilor boiereşti pământene s-a menţinut până la jumătatea secolului al XIX-lea. Mari investitori în comerţ şi bancă, aceşti boieri înstăriţi au făcut din Craiova un mare centru comercial al Olteniei, care, relativ apropiat de Dunăre, făcea schimburi de mărfuri cu porturile fluviale. Banii au construit numeroase palate, biserici şi fântâni care le poartă şi astăzi numele şi au contribuit pe de altă parte la dezvoltarea culturii şi a rafinamentului artistic. Colecţiile lor de tablouri şi de obiecte de artă se regăsesc în mare parte în muzeele oraşului.

Boierii craioveni s-au opus cu fermitate administraţiei austriece între 1718 şi 1739. Craiova a jucat un rol important cu ocazia apelului revoluţionar lansat în 1821 de Tudor Vladimirescu pentru obţinerea libertăţilor sociale şi naţionale. În decursul secolului al XIX-lea, în ciuda ocupaţiei ţariste (1828-1834), Craiova se angajează pe drumul modernităţii - iluminatul public fiind introdus în 1854. 

Oraşul a cunoscut o deosebită dezvoltare culturală începând cu secolul al XIX-lea, odată cu înfiinţarea primelor şcoli particulare. Creată între 1888 şi 1891, Şcoala de Artă şi Meşteşuguri a contribuit la formarea marelui artist sculptor Constantin Brâncuşi. În 1840, în oraş se deschide prima bibliotecă publică. Teatrul Naţional şi Orchestra filarmonică a Olteniei sunt instituţii culturale reprezentative ale oraşului, începând din 1850.